Discuția deschisă de către guvernarea național-liberalilor, prin vocea vicepremierului Ralucăi Turcan, atinge un subiect sensibil pentru români: pensionarea târzie, după pragul stabilit în prezent de lege (65 de ani pentru bărbați și 63 pentru femei). Totuși, existența acestei dezbateri este oportunitatea perfectă pentru ca societatea să conștientizeze situația în care se află vârstnicii României și, de asemenea, să identifice potențiale soluții.
Mărul discordiei
Atunci când propunerea Guvernului PNL a devenit un subiect de discuție predominant în societate, ministrul Muncii a făcut o precizare esențială: ”Nimeni, absolut nimeni nu a discutat despre un imperativ, despre o obligatie, despre modificarea legii in sensul de a fi obligatoriu sa lucrezi pana la o varsta inaintata. Absolut nimeni nu a vorbit despre acest lucru” (Ziare.com).
Și tocmai acest caracter opțional al propunerii a fost ignorat din marea majoritate a discuțiilor. Opoziția a avut grijă să răspundă Cabinetului Orban dând impresia că un simplu subiect de discuție, așa cum l-a descris vicepremierul Raluca Turcan, este un proiect legislativ ce va fi aplicat, și ignorând caracterul opțional al continuării activității chiar și după vârsta de pensionare stabilită în prezent de lege.
E important de subliniat că, spre deosebire de situația altor țări (Franța, de exemplu), sugestia legislativă a Cabinetului Orban nu schimbă situația tuturor angajaților aflați în prag de pensionare, însă oferă o posibilă rezolvare acelor persoane din câmpul muncii care încă își doresc să rămână în câmpul muncii. Prin oferirea unei portițe legislative, aceia care vor să-și continuie activitatea nu mai trebuie să treacă printr-un proces greoi și întortocheat pentru a rămâne în sistem.
În prezent, persoanele care vor să fie în continuare contribuabili trebuie să semneze anual un contract cu angajatorul, după încheierea celor 3 ani admiși de lege de la finalizarea contribuției angajatului.
Depresia, un efect al pensionării
Pe lângă caracterul romantic al pensionării – că, după o viață de muncă, contribuabilul este răsplătit de către societate prin oferirea unei sume de bani lunare -, ea poate însemna o schimbare majoră în viața unui om. Aceasta poate fi, desigur, benefică, mai ales în cazul celor care și-au găsit alte ocupații înafară de job: retragerea într-o zonă rurală, călătoriile, timp petrecut alături de familie – în special nepoții -, însă nu este cazul tuturor. Există situații în care persoana pensionată nu găsește modalități prin care să-și folosească timpul care, înainte, era atribuit programului de lucru.
Studiile arată că pensionarea este legată de apariția unor tulburări psihice. Institute of Economic Affairs arată, într-o cercetare citată de Csid.ro, că ”pensionarea creşte cu până la 40% riscul de a suferi de depresie şi cu până la 60% riscul de a suferi de diverse tipuri de afecţiuni de natură fizică”.
Datele colectate de Institutul Național de Sănătate Publică cu ocazia Zilei Europene a Depresiei arată că, în 2014, ”persoanele în vârstă (peste 65 de ani) şi femeile au înregistrat cele mai mari procente în ceea ce priveşte raportarea depresiei (…) 2% respectiv 2,7%”. Deși fenomenul este prezent la nivelul tuturor grupelor de vârstă, statisticile prezentate cu ajutorul VizHub indică o ”creştere a numărului cazurilor de depresie odată cu înaintarea în vârstă”. Fenomen care poate fi ușor pus pe seama degradării condiției de sănătate, dar în care lipsa unei activități constante poate juca un rol crucial.
În 2015, 1,5 milioane de vârstnici au declarat că se simt singuri sau inutili, conform unui studiu realizat de GfK și citat de Ziare.com. Ideea că persoanele în vârstă pot să aibă o pensionare liniștită și sănătoasă, care implică o viață socială activă și mișcare fizică, pare o realitate greu de atins în România zilelor noastre. Însă o pensionare târzie poate fi mai benefică decât pare la prima vedere: poate crește speranța de viață – atât timp cât există un echilibru – și poate servi drept o perioadă de tranziție, în care individul să se obișnuiască cu pensionarea, fără a fi o schimbare bruscă.
Prelungirea vieții profesionale duce la câștig național
Fostul ministru al Muncii Lia Olguța Vasilescu compara speranța de vârstă (care, în România, este de 71 de ani) cu vârsta maximă la care românii s-ar putea retrage din câmpul muncii. Social-democrata afirma recent: ”Într-o țară unde speranța de vită a bărbaților e 71 de ani, să vorbești despre ieșirea la pensie la 70 e ca și cum recunoști că nu vrei să mai plătești nicio pensie. E ca și cum ai primi primul talon de pensie cu certificatul de deces”.
Totuși, membrul Cabinetului Vioricăi Dăncilă a omis discuțiile pe care partenerii europeni le-au tot purtat de-a lungul timpului, ca reacție la îmbătrânirea rapidă a populaţiei. Unele state au luat și decizii pe această temă. Franța, de exemplu, și-a propus ca vârsta de pensionare să fie majorată cu doi ani (de la 62 la 64), începând cu 2027. În Olanda, vârsta de pensionare este chiar și mai mare.
Unde mai punem că prelungirea vieţii profesionale ale persoanelor aflate în prag de pensionare ar putea aduce câștiguri de 2 trilioane de dolari la PIB-ul ţărilor din cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – arată Indexul Golden Age din 2017 al PcW, citat de Adevărul.ro.
Diferența între tema de discuție propusă de Guvernul condus de Ludovic Orban și legile implementate de către Franța și Olanda este caracterul opțional al celei dintâi, aspect care ar putea fi benefic sistemul de pensii al României – prin permiterea fiecărui individ să aleagă cea mai bună opțiune pentru sine, atât timp cât aceasta este informată.
* Acest articol este un sample.