Citiți în cele ce urmează un editorial semnat de deputatul PNL George Tuță și publicat pe Digi24.ro.
Am primit răspunsul la întrebare de multe ori în ultimii ani, de la părinți din toate mediile și spațiile geografice care au copii la școală. Părinți care mai trec o dată prin materie și care sunt mai îngroziți decât elevii când se termină vacanțele.
Cum s-a ajuns aici? Nimeni nu știe sau, dacă se știe, nimeni nu ridică mâna să răspundă.
Așa că am luat singuri culegerea, am scos o foaie de hârtie și am pus pe puncte de ce nu mai reușește școala noastră să treacă examenele modernității. Școala trebuie să fie totuși mai mult decât locul în care copiii merg la ore.
Aglomerația
Pentru că mulți părinți aleargă după „școlile bune”, acestea trebuie să înghesuie mai mulți copii în același număr de săli. De unde și învățatul în două schimburi și, din ce în ce mai des, în trei. Și uite așa, școlile bune nu mai sunt bune. Matematica Soluția nu este să refuzăm copiii, ci să construim noi școli. Și, concomitent, să sprijinim școlile ne-bune să devină bune.
Oboseala
Ore scurte, pauze mici, copii epuizați, profesori supraîncărcați. Așa se traduce școala în două sau trei schimburi. Cu o materie extrem de stufoasă și ore de 40 sau 45 de minute, profesorii încearcă să înghesuie informațiile în timpul alocat și jonglează cu predarea, evaluarea și educarea. Care abia dacă mai are loc.
Graba
Copiii trec cu viteză de la o materie la alta, cu pauze de cinci minute în care nu apucă nici să desfacă un sandwich. Ce să mai vorbim de șotron în pauze…