► Facebook

Portocaliii își revendică președintele

Sursa: Dosar de politician

În anul de grație 2014, PNL era varză. Crin Antonescu dăduse bir cu fugiții. Jumătate din partid era în combinații locale și guvernamentele cu PSD și Ponta. Doar mâncaseră împreună ciorba grasă a guvernării USL. Alții trecuseră pe față la fostul PLR – precursorul ALDE -, partid înființat de către Călin Popescu-Tăriceanu. Altă parte strâmba din nas la mirosul pestilențial portocaliu, că se bătuse palma cu PDL-ul lui Vasile Blaga pentru Alianța Creștin Liberală (ACL) – dacă vă mai aduceți aminte că a existat așa ceva: alianța care l-a făcut președinte pe Klaus Iohannis. Crin vânduse locurile de europarlamentari și își aranja sinecura de prinț consort la Bruxelles, alături de Adina Vălean.

Tusea și Junghiul – adică PNL-ul lui Crin și PDL-ul lui Blaga – au făcut fiecare în parte 14-15 procente la europarlamentarele din mai 2014. Erau toți o varză à la Cluj. Și urmau alegerile prezidențiale. Ponta cu Maior puseseră batista pe țambal cu Udrea și Băsescu. Cumva, din acest dezastru anunțat, după fuga rușinoasă a lui Crin s-a născut politicianul Iohannis. O mână de liberali (Hellvig, Petrache de la Ilfov, Tase Atanasiu, George Scutaru, Dan Mihalache) au rămas să țină lumina aprinsă la partid. La masă i-au chemat pe cei care aveau o teribilă dorință de răzbunare: portocaliii, cei care îi urau deopotrivă pe Băsescu, pe Udrea, dar și pe Ponta.

Bref: ura și dorința de răzbunare a vechiului PDL au fost combustibilii care au alimentat campania lui Iohannis. Și mulți bani de panotaj stradal, și multe rețele umane portocalii în toată țara. Flutur la Suceava, răzeș peste Moldova, ardelenii lui Hava, Falcă, Scripcaru de la Brașov, Ioan Oltean de la Bistrița, Lucian Bode de la Sălaj, Dorin Florea la Mureș, moroșenii lui Mircea Man. S-au reactivat toți. Își doreau revanșa după dezastrul din 2012, după multiple umilințe de după pierderea puterii. Vechii liberali erau deja cu gândul la președinția lui Ponta și la o eventuală, iluzorie, refacere a USL sub aripa lui Tăriceanu – pe principiul domestic: „în genunchi mă întorc la tine, iubito”.

Portocaliii au fost cei care au tras ca nebunii în campania declanșată în iunie 2014, în care Klaus a fost purtat ca sfintele moaște pe la toate serbările câmpenești. Ei, portocaliii, sunt cei care l-au dus pe brațele și pe portofelele lor pe Iohannis în turul doi al alegerilor. În condițiile în care toate televiziunile și mass media centrale jucau cu Ponta. O gașcă de nebuni disperați și răzbunători. În turul doi, filmul s-a jucat altfel. Iohannis parcă reînviase, ambasadele au făcut jocul lor. Dar asta este o altă poveste.

După ani de tăcere, portocaliii, strânși la un semn nevăzut, au luat cu asalt vechiul lor sediu din Modrogan. „Noi suntem PNL!” au spus, iar păcăliciul de Orban a înghițit în sec. Tot ei l-au făcut pe acest arlechin președintele PNL. Si, dacă a mai rămas ceva din Noul PNL după patru ani de Opoziție, după mandatul penibil al lui Orban, acel PNL se afla acolo, pe scări, în spatele lui Vasile Blaga. Acolo erau primarii, șefii de județe, acolo erau băieții care știu să facă politică la firul ierbii. Pe scări ei i s-au adresat de fapt președintelui Iohannis, pe care l-au chemat să facă ordine în partid. Klaus Iohannis este președintele lor, pentru că – atât formal, cât și moral, chiar faptic – Iohannis a fost președintele vechiului PNL doar… opt luni. În lunile acelea, de abia a învățat numele șefilor de organizații. Președinte al României a ajuns cu munca și cârca foștilor portocalii. Iar la anul, așa cum arată situația, cu un USR și cu un Cioloș care joacă ciudat, cu strada dezamăgită după revocarea lui Kovesi, președintele are nevoie de un partid. Iar acel partid nu este partidul lui Ludovic Orban.

4

Scrie un comentariu