Blog

Într-un text de excepție trimis pentru a fi reprodus pe cristoiublog.ro, refuzat de alte publicații …

ion.cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu

Sîmbătă, 22 aprilie 2017, mai spre seară, m-am pomenit cu un e-mail de la publicistul Constantin Șolga. Îmi trimitea un text refuzat de alte publicații (din motive lesne de înțeles pentru cine îl va citi reprodus pe cristoiublog.ro), împreună cu rugămintea de a-l publica pe blogul meu.
L-am citit.
Am descoperit un eseist de excepție prin sinceritate, prin curajul de a avea îndoieli publice pe care, de regulă, publiciștii le ascund.

După corespondențele lui Traian George, m-am gîndit să înființez o rubrică menită a găzdui, pe lîngă Gîndul meu zilnic, texte semnate de alți autori, fie refuzați de publicațiile de la noi, fie în imposibilitatea de a publica undeva, pentru că nu cunosc pe nimeni în presă.

Articolul trimis de Constantin Șolga era un excelent pretext pentru a demara această rubrică. Nu i-am găsit un titlu nimerit gazetărește (poate mă ajutați dvs, cititorii, ar trebui să fie ceva cu găzduirea de către mine a unor oaspeți poftiți, uite c-am nimerit un cuvînt!), astfel c-am amînat debutul rubricii, hotărînd să-l public pe spațiul lui cristoiublog.ro, mai ales că e de actualitate acută prin alegerile din Franța. Cum aveam nevoie de un motiv publicistic pentru a înlocui Gîndul meu cu gîndul altuia, i-am cerut lui Constantin Șolga să-mi trimită un text prefațator. L-am primit. Îl public aici împreună cu textul refuzat de alte publicații.

Citeste mai multe aici







Scrie un comentariu