Blog

Despre prietenie

Sursa: Marius Manole

Trebuie sa stabilim un lucru. Nu sunt un tip care-si face prieteni cu usurinta. De fapt ca sa fiu cinstit, sunt extrem de comunicativ, intru usor in vorba cu oamenii, ma apropii de ei, dar mai apoi nu sunt genul care sa stiu sa intretin prietenii. Sunt unii care au vocatia prieteniei, ei asta fac, cu asta se ocupa in viata lor. Sunt iubitori, calzi, sinceri (ma rog), deschisi, au timp mereu pentru altii. Isi fac prieteni te miri unde si cand. Incep sa se viziteze, isi dau telefoane de 5 ori pe zi. Se imprietenesc cu prietenii prietenilor lor. Au de vorbit cate ceva si atunci cand n-au ce. Eu sunt fascinat de oamenii astia, ii admir din tot sufletul.
Am suferit intotdeauna ca nu am putut fi ca ei. Am incercat, sa nu credeti ca nu. La inceput am tot dat vina pe meserie, ca din cauza oboselii prea mari nu reusesc sa fac tot ce ar trebui sa faca un bun prieten. Apoi m-am gandit ca nu-mi dau destul silinta. Si o perioada am tot incercat sa merg pe la oameni in vizita, sa stau la telefon cate 3-4 ore, vorbind numai aberatii si aiureli. Ma tot prefaceam ca inteleg pe toata lumea si ca sunt deschis. Invatasem chiar sa spun ca abia astept sa ne vedem, desi stiam ca asta va fi un mare chin. Nu pentru ca persoana ar fi greu de suportat, cei mai multi dintre ei erau chiar oameni foarte faini, ci pentru ca pentru mine sa ies din casa cand nu am chef, e cumplit.

Citește mai multe aici.

Sursa foto: adevarul.ro

 

Scrie un comentariu