• Blog

Cum ne e acasă în noua formulă

Sursa: Adela Popescu

Inca din maternitate mi-am dat seama ca voi fi muuult mai relaxata cu flatiolul decat am fost cu Alexandru.

Nu m-am mai panicat cand a regurgitat, cand a sughitat, cand i-a fugit un ochisor. 🙂 Alaptarea a decurs mai bine inca de la inceput, o data pentru ca eu stiam deja care sunt pozitiile corecte, cum trebuie sa il ajut sa se ataseze bine, apoi pentru ca el a fost un pic mai mare la nastere, cu 300 gr, ceea ce cred ca a contat la forta si determinarea cu care manca. #grasutu 🙂

Marturisesc ca doua aspecte ma speriau inca: gestionarea relatiei cu Alexandru si noptile nedormite.

Dar am sa o iau pe rand.

In vizita pe care ne-a facut-o la maternite, Alexandru s-a purtat frumos cu bebelusul, i-a zambit, s-a uitat plin de curiozitate la el, insa nu a parut prea marcat de aparitie.

Si-a continuat discutiile cu noi despre pestisori, a vrut sa o vada pe doctorita mea, sa imi manance mancarea abia adusa in salon. #manancaderupe

Citiți mai multe aici. 

Scrie un comentariu