Blog

Azi este o saptămînă de la vinerea neagră, 10 august…

Sursa: Stelian Tănase

Azi este o saptămînă de la vinerea neagră, 10 august. Nimeni nu și-a prezentat demisia, nimeni nu asumă nenorocirea. Nu există nicio declarație din partea autorităților care să exprime regrete și compasiune pentru victime. Nu am primit nicio explicatie încă – suntem tratați cu dispret de Dragne&Co. Ei cred că dacă se ascund vor scăpa de răspunderi. Cred că nu-și vor pierde carierele, nici libertatea. Cred că nu li se va întîmpla nimic. Se cred atotputernici, niște Dumnezei. Pentru a scăpa basma curată recurg la diversiuni. Mai rău de atît – dau vina pe protestatari. Aceștia, neînarmați, veniți în piata Victoria (crezind că sunt în siguranță) ca la o plimbare – cu familiile cei mai mulți – ar fi organizat un puci și au atacat jandarmii!!! Iți trebuie multă nerușinare să lansezi asemenea tîmpenii. Ii impinge la ridicol și la acest comportament aberant disperarea si îngrijorarea că vor trebui să dea socoteală în fața unui tribunal. Ce fac ei este expresia fricii și a unei subculturi a șmecheriei și prostirii celorlalți pe principiul – dacă ține, ține!

Astăzi, la o săptămînă după dezastru, imaginea României se află la cel mai jos punct posibil. Suntem oaia neagră a Europei, o țară nefrecventabilă. Suntem priviți ca un rebut al continentului. Suntem dezbinați pentru că o minoritate abuzivă, mincinoasă, cinică și coruptă atacă cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă și bîtele protestatari pașnici. Să nu ne mire că suntem priviți astăzi ca un popor incapabil să trăiască după regulile democrației, ca un popor care încă nu a intrat în secolul XXl. Aceasta etichetă da, se potrivește dar numai clanului Dragnea&ațîțătorilor la război civil.

Ce au făcut jandarmii vineri seara 10 august asta a fost în esență. S-a încercat crearea haosului, a unui climat care să justifice declararea stării de urgență și introducerea de măsuri excepționale împotriva IMG_0813liberatăților cetățenești – pe scurt a dictaturii. Lecția lui Erdogan a fost învățată și aplicată.

Ce a mai rămas în anul Centenarului din marile cuvinte despre istoria noastră? NIMIC! Mai suntem – cît de cit – o țară? NU! Mai avem o patrie a noastră pe care să o stimăm, cu care să ne identificăm, pentru care să ne sacrificăm? NU! ? Victima și agresorul nu sunt niciodata tratați la fel de istorie. Cu ce ne identificăm atunci cînd spunem România!? Cu țestoasele care au snopit în bătăie bătrîni, femei, copii, oameni lipsiți de apărare? Și tot români, îmi imaginez? Eu nu sunt din aceiași țară cu bătăușii cu instincte criminale chiar dacă poartă uniforma statului român. Nu se poate așa ceva! Apelurile la patriotism ale unui șef al Jandarmeriei apărut la televizor înconjurat de tricolor si icoane, etc, mi-au făcut greață.

A venit ziua limpezirilor, așa cred.

Scrie un comentariu